In caz ca mai aveati nevoie de inca cineva care sa se vaite despre cat de frig e afara, iata-ma, aici sunt.
Sigur ca e frumos albul, sigur ca ideea ca totul e pur si curat si nu mai stiu cum ma incanta si pe mine. Dar, doamne, numai cand trec pe langa usa de la intrare, ma ia cu frig. Nu imi place sa pun 100 de haine pe mine, nu imi place sa ma simt de parca mai car pe inca cineva cu mine de cate haine am. Nu mai zic de cat timp am nevoie ca sa imbrac/dezbrac mandrele pentru marea iesire la zapada. Iesire la zapada prin care ele inteleg sa se tavaleasca de-a dreptul si cu totul in zapada, iar eu sa stau sa ma stresez despre cat or fi inghetat sau s-or fi udat.
Dimineata, alta poveste: incalzeste masina, da zapada la o parte. Mi-e si mila de sotul meu, jur. Ca eu rar imi fac curaj pentru asta, doar in cazuri de maxima nevoie.
Cu parcare, o distractie de nedescris. Si nu, nu am varianta de fara masina.
Dar, stiti cum se zice, noi sa fim sanatosi, ca or trece si gerurile. In curand, nu?
Cu drag,
Ramona.
