Nu stiu daca e de la varsta sau de la creierul facut oarecum praf pe fond de crescut zilnic doua mandre minunate, dar mi se intampla (des) sa uit. Lucruri din astea mici, dar care te fac sa mai pierzi minute, uneori pretioase. Unde mi-am pus cheile (care de obicei sunt in buzunar, bineinteles), unde este telefonul la care vorbesc chiar in momentul in care ma intreb unde e, dupa ce oare am coborat de la etaj la 10 seara, in care seara am facut cutare lucru sau ce le-am dat copiilor sa manance ziua precedenta. Imi amintesc in cele din urma toate acestea, insa fac un efort constient. Dimineata, de exemplu mi se pare ca ziua trecuta a fost undeva acum 30 de ani. E ca si cum m-as restarta in fiecare dimineata.
O fi bine, o fi rau? Nu stiu. Ce stiu e ca uneori e amuzant, alteori e frustrant. Trecute sunt vremurile in care lista de cumparaturi era scrisa doar in mintea mea, acum am pix si hartie peste tot la indemana.
Cu toate astea, inca mi se spune ca am o memorie foarte buna. De unde sa inteleg ca urmeaza o perioada in care voi uita si lucruri mai importante, nu doar nimicurile legate de chei, telefon si obiecte. Pfuuu, abia nu astept!
Va doresc o zi in care sa nu uitati nimic!
Cu drag,
Ramona.
