Pentru toate mamele de copii mai mici asa, cam pana in 4-5 ani, va anunt cu literi mari: THERE IS HOPE!
Carla mea a facut in aceasta dimineata intre 06.50 si 07.30 (a.m., da) de una singura si din proprie initiativa, insist, fara niciun fel de ajutor din partea mea, toate cele care urmeaza:
- s-a trezit fara sa trag eu de ea 15 minute;
- s-a spalat pe maini, fata si dinti;
- s-a imbracat cu hainele de pregatite de aseara;
- s-a pieptanat si si-a strans parul la spate (doar coditele i le-am facut eu apoi);
- a coborat la bucatarie si si-a pregatit micul dejun: si-a curatat oul fiert, l-a taiat pe farfurie, si-a pus sare si si-a luat si o felie de paine;
- dupa ce a mancat, s-a spalat din nou pe maini si apoi a trecut la incaltat, imbracat de plecare;
- cand am ajuns la gradi, s-a dezbracat de geaca si si-a pus incaltamintea de interior.
Nu a protestat la nimic, a fost vesela, mi-a povestit diverse in timp ce se imbraca. Nu a plans deloc cand am lasat-o la gradi, ne-am luat in brate, ne-am spus cat ne iubim, apoi si-a luat ghiozdanul si a plecat. Ba chiar am vazut-o cu coltul ochiului cum se imbratisa cu prietenele ei de la gradi.
Exact ca in filmele alea americane unde copiii sunt mereu veseli si fac de toate singuri.
Sunt tare mandra de ea!In general, sunt foarte mandra de ele, dar astazi recunosc ca m-a dat pe spate Carla. Dupa atatea dimineti in care totul se petrecea anevoios si cu mii de proteste la orice, imi pierdusem speranta ca vor veni si din astea bune.
Si ca bonusul suprem, astazi am ajuns amandoua la timp. Ea la gradi (aveau programat un spectacol de teatru azi), eu la serviciu.
Mai vreau asa dimineti!
Cu drag,
Ramona.
