Am terminat de curand de citit aceasta carte. E o carte care m-a prins si pe care nu am mai dat-o jos din mana pana nu am terminat-o.
Actiunea se desfasoara in Iran, o tara unde traditiile inca stapanesc viata de familie. Povestea se centreaza pe un baietel care se simte neinteles de proprii parinti, fapt pentru care dezvolta deficiente de vorbire. Pana la finalul cartii insa, personajele ajung la maturitate, fiind foarte interesant de vazut cum copilaria si-a pus amprenta pe fiecare dintre ele.
Cartea m-a impresionat, m-a facut sa imi dau seama ca lumea se vede cu mult diferit prin ochii unui copil. Fiecare cuvant, fiecare reactie a noastra ca adulti poate avea un impact fantastic asupra copiilor nostri. Multe dintre replici mi-au fost cunoscute, fiind atat de comune si in copilaria din Romania.
Cum era de asteptat, baietelul din carte, Shahab, isi va depasi problemele numai dupa ce obtine afectivitatea mult cautata. Experientele prin care a trecut insa il vor marca pentru tot restul vietii.
Cartea atinge sensibilitatea cititorului, pana la final am ajuns sa il iubesc pe acest baietel si sa imi doresc pentru el viata pe care o merita.
V-o recomad cu mare caldura!
