Mi se intampla, uneori, printr-o cumul de factori fericiti, sa raman acasa singura pentru cateva ore. Deja va imaginati scenariul, nu? Cada cu spuma, paharul de vin, masca de fata, scrub-uri si alte minuni. Cartile care tot asteapta, seriale nevizionate sau somn dulce si neintrupt. Asa ar face un om care asteapta orele libere mai ceva ca pe salariu, nu?
Ce credeti ca fac eu? Pai sa va spun:
- 2 oale de mancare, ca daca tot nu am copii printre picioare sa traga de mine, hai sa le fac sa fie facute pentru maine.
- strang totul de prin casa, ca sa fie casa ordonata.
- curat in dressing, ca de cand tot astept sa gasesc o ora sa fac curat si acolo.
- haine si rufe de spalat, le pun acum pe toate ca tot e liniste in casa si ma pot si eu desfasura.
- sortat chestii prin camara, ca iar nu mai avem loc deloc.
- ah, da si strang si dezastrul din masina, ca cine stie cand mai apuc.
Dupa ce termin cu toate astea, mi-aduc aminte ca de fapt eu voiam sa fac altele. Stiti deja: cada cu spuma, paharul de vin, masca de fata, scrub-uri si alte minuni, cartile care tot asteapta, serialele nevizionate si somnul dulce si neintrerupt. Dar, ce sa vezi, surpriza, in cateva minute mi se termina orele libere.
Asa fac cam de fiecare data. Sunt atat de obisnuita sa fac mereu ceva, incat simt nevoia constanta de a nu ma opri. Si nu e ok! Gata, de acum inainte, cand raman singura acasa, citesc inainte postarea aceasta! Si daca mai face cineva tot ca mine, sa citeasca si ea/el :).
Cu drag,
Ramona.
