Aseara, dupa ce am mers tot drumul spre casa cu maxim 35 km/h am parcat bucuroasa ca am ajuns bine cu fata acasa.
-Mami, vreau la zapada acum!
-Da, mami, hai sa ma imbrac si eu, m-am auzit spunand desi nu sunt fana zapazii deloc.
Mi-am pus pantalonii cei mai grosi din dulap, caciula si manusi, am imbracat fata cea mare ca la Polul Nord si am iesit in curte, la lumina becurilor de pe margine. Si pentru prima data, dupa muuuulti ani, m-am bucurat de zapada. M-am bucurat de bucuria ei, de albul curat si nou din curtea noastra. Am dat-o cu sania, am alergat prin zapada, am construit un castel din zapada si am inghetat amandoua. Abia am convins-o sa intram in casa. Eram insa rosii in obraji amandoua si ne-am molesit imediat cand am dat de caldura. A fost frumos. Mai vreau!
Daca va intrebati unde era printesa cea mica, aflati ca domnia sa dormea. Si, desi a fost rugata cu o plimbare cu sania in miezul zilei, a refuzat-o categoric.
In incheiere insa, as vrea sa le reamintesc autoritatilor ca zapada se poate curata de pe strazi. Nu ramane lipita, garantez!
Cu drag,
Ramona
