Ati observat vreodata cum noi oamenii, cand intrebam ce mai faci, intrebam de fapt cum o mai duci cu relatiile? Sa va exemplific.
Te intalnesti cu Maria, sa zicem, prietena ta de cand lumea, dar pe care o vezi de doua ori pe an. Dialogul este cel mai probabil ceva de genul: Buna, buna, ce mai faci? Ce sa fac, toate bune. Sanatoasa, voioasa.. dar ce crezi tu, nu ma mai inteleg cu al meu. Si pam, de acolo, gata. Il despicati pe “al meu” de se ineaca sigur bietul om. De obicei, ajungeti la concluzia ca pana la urma e ok omul. Cand terminati cu al ei, urmeaza copiii, desigur.
O vezi intamplator la restaurant pe matusa vecinei de la 3 din blocul unde ai copilarit. Vai, mama, ce mare si frumoasa/frumos esti! Si apoi, inevitabil, ti-o serveste: Si.. ce mai faci? Ai si tu pe cineva, cum merge?
Te suna parintii. Daca esti singura/singur e vai de sufletelul tau. Mai mama, stii si tu ca nu e bine sa fii singur pe lumea asta. Daca nu esti: ce mai faceti, mama, voi, cum va intelegeti?
Iesi la o intalnire. Pentru prima data . Wow, ce fain/faina esti, ce job, ce look, ce wow. Dupa care incepeti: si, ce relatii ai mai avut? Ei si de acolo, urmeaza niste multe minute de disecat fosti fara nicio vina.
Pana cand si la interviul de angajare te intreaba de starea civila. Si cam peste tot pe unde te duci cu treaba. Nu mai zic de domnu’ Mark, care e la fel de curios.
Stiti de ce e asa, nu? Pentru ca relatiile sunt extrem de importante in viata noastra. Ne definesc, ne modeleaza, ne imping de la spate sau dau cu noi de pamant. E demonstrat de atat de multi psihologi si specialisti, fiind un domeniu fascinant pentru cine e curios sa descopere mai multe. Si ce bine ca e asa! Altfel, cum am mai vedea viata din noi?
