Fiecare om traieste, cred eu, momente revelatoare in viata asta. In care reuseste sa vada la rece cum stau lucrurile si ce are de facut de la acel moment incolo. Momente in care reuseste, in sfarsit, sa accepte realitatea.
Realitatea mea este ca am 30 de ani si duc o viata pe care in societatea contemporana o duc femeile de 40 de ani. Tot realitatea mea este ca am doi copii mari deja pe care ii ador, dar responsibilitatea cresterii lor ma copleseste uneori. O alta realitate a mea este ca imi place sa muncesc si sa obtin satisfactia lucrului bine facut. Sunt constienta ca iubesc viata asta cu toate formele ei, ca imi impun perfectiunea si ma dezamagesc crunt pe mine cand nu imi iese. Jonglez cat pot si stiu cu rolurile si dorintele mele; realizez ca este necesar sa iau si decizii care imi sunt nefiresti, dar benefice.
Am trecut prin cel mai transformator an din viata mea. Familiarul si tot ceea ce cunosteam eu a disparut. M-am redescoperit si am aflat cat sunt de puternica. Imi cunosc calitatile, stiu cat pot si caut sa imi aproprii defectele. Sunt diferita si acum accept asta cu seninatate si intelepciune.
Va indemn sa faceti si voi asta. Ah… si inca ceva. Fiti fara griji si curajosi in a accepta realitatea. Oamenii potriviti vor fi acolo.