Medeea implineste doi ani. Da, stiu, parca ieri am scris postarea de la 1 an. Cum s-a transformat mica domnisoara? Iata asa:
E inalta, cu manute si picioruse numai bune de pupat si “papat”. Lucru pe care, de altfel, te si indeamna sa il faci. Atunci cand o rogi sa te lase sa o pupi, iti intinde imediat talpa piciorusului. Ca acolo ii place ei cel mai tare sa fie pupata, inca de bebelusa. Are parul blond, usor ondulat si ochi superbi. Sunt mari, expresivi, cand albastri ca marea, cand amestecati cu un verde care aminteste usor de mami. Buzele sunt la fel de frumos conturate, dar atunci cand te uiti la ea, primul lucru pe care il vezi sunt ochii.
Este extrem de energica, loveste mingea ca un baiat, nu sta locului o secunda si se catara peste tot. Asta inseamna ca e ea un copil sanatos si noi mereu obositi. Mai ales saraca “muchi” (aka buni, care sta in timpul zilei cu ea acasa). Danseaza, se invarte ca o balerina, sare in trambulina, face sport pe covor si o imita pe Carla in orice (oferindu-i cateva ocazii zilnice de infarct mai sus numitei “muchi”).
Zilnic invata cuvinte noi. De doua zile zice mami. Clar, raspicat si dulce, cat sa imi creasca sufletul tare de tot. Se refera atat la mine, cat si la mama mea. Carla s-a transformat din Ada in Arla, tata a devenit si el tati, tataie, Mimi si Gigi au ramas pe pozitii. Leaga incet, incet cuvintele intre ele si formeaza propozitii, astfel ca poti intelege in majoritatea cazurilor ce isi doreste si iti poate raspunde la intrebari. Iar daca nu intelegi din prima, nu se lasa pana nu pricepi. Din repertoriul dulce avem asa: prici (suparici), aide (haide), egem (mergem), mos (te rog frumos), ana meme (Ana Medeea), apti (lapte), masi (masinuta).
Este vesela. Tot timpul. Rade mult si ii place la nebunie daca te face sa razi. Carla este soarele de pe cer si zeul suprem. Este matinala (adica se trezeste in jur de 7 dimineata) si o mare mancacioasa. Cere des de mancare, deschizand usa frigiderului si cautand dupa ceva bun. Cand vrea neaparat de mancare se aseaza langa scaunul ei si striga intruna papa pana ii dai sa manance. Foarte curioasa, vrea sa se implice si ea in tot. Gatim de cele mai multe ori cu ea in brate si dandu-i si ei ceva de facut. Jucariile preferate sunt cam toate lucrurile din bucatarie, aspiratorul ei de jucarie si uneori mingea si masinutele. Incapatanata tare de tot, renunta foarte greu cand ii spui nu, dupa multe plansete si impotriviri. Nu se sfieste sa iti dea si cate o palma sau sa te muste “bland” daca deja exagerezi cu nu-ul ala si nu o lasi sa verse tot uleiul pe gresia din bucatarie. Din nou, “muchi” stie exact despre ce e vorba la acest capitol.
Se intelege bine cu ceilalti copii, interactioneaza usor in medii pe care nu le cunoaste si nu este “lipita” de adultul care o insoteste. Ii plac copiii mai mari si initiaza joaca de cele mai multe ori in parc.
Nu ii plac rochiile, dantelele, fustele si tot ce tine de cochetariile feminine. Decat daca, bineinteles, are Carla. Atunci, da, vrea si ea. Altfel, ea isi alege de imbracat un body si o pereche de colanti. Nu suporta bentitele, floricelele sau alte agrafioare de pus in cap. Abia reusim sa ii prindem o agrafa simpla, cand nu mai suporta nici ea sa ii intre parul in ochi.
Printre mancarurile preferate: omleta, unt cu paine prajita, ciorbica, carne, mamaliguta cu branza. Si, da, ii place ciocolata. Ritualul ciocolatei l-a imprumutat cu succes de la colocatara printesa Carla.
Ce ma fascineaza cel mai tare cand ma uit la ele este faptul ca sunt atat de diferite. Ca sa le caracterizez pe scurt, Carla este fetita “clasica”, genul printesa, pe cand Mede este fetita “baietel”. Mereu in priza, mereu transpirata si catarandu-se pe ceva. Si mereu razand, pusa pe sotii si in cautare de ceva nou.
La multi ani, copil blond si frumos! Mami te iubeste tare, tare! Sa ramai asa cum esti tu, perfecta.
Cu drag,
Ramona.
