Ieri a fost joi. Si 8 martie, o zi care a adus mult freamat in Bucurestiul si-asa agitat. S-a intamplat sa nu merg la serviciu. Asa ca, dupa ce am dus copilele la scoala si la gradi (dupa cadouri si imbratisari matinale, desigur), m-am trezit ca nu trebuie sa fug catre birou. Brusc, m-am simtit scoasa din ritm. Nu era niciun concediu planificat, nu era nici sambata. Era doar joi si eu nu trebuia sa alerg nicaieri. Ok, mi-am zis. Asta e ceva nou, eu ce fac cu mine acum?
Am facut asa: m-am dus acasa si am copt multe briose pe care le-am daruit, apoi am iesit cu mama la pranz. Ne-am si plimbat un pic pe jos, obligate sau nu de lipsa locului de parcare. Dupa care mi-am luat copila de la gradi, i-am sters nasucul cel adorabil si ne-am dus spre un acasa cu joaca. Spre seara, am luat si copila mini adolescenta de la scoala, dupa o sesiune scurta de Mega Image cum ii sade bine unei mame. A urmat o tura noua de joaca si intors casa cu susul in jos si apoi o seara (culmea!) fara agitatie la culcare. Bineinteles ca mama a salvat joaca ocupandu-se ca de obicei, cu mare pricepere, de cina si tot ce tine de milioanele de chestii casnice. La multi ani, mama!
Printre toate, al meu 8 martie nepravazut a gasit si flori frumoase si mici atentii. Iar la final de zi, am racit. Brusc si fara niciun preaviz. Cu toate astea, a fost bine sa fiu un mic robotel care s-a oprit pentru o zi.
