Anul acesta am ales sa imi petrec ziua de nastere fara niciun fel de agitatie si sa merg cateva zile la marea noastra. Aveam nevoie de liniste ca de aer. Nu va bucurati inca, n-am primit-o pe deplin, pentru ca mama singura cu doi copii la mare.
Insa nu despre ce am ales eu sa fac de ziua mea vreau sa scriu astazi, ci cu scopul de a imi exprima pe internetul asta mare uimirea pe care am avut-o constatand a mia oara in ce tara traim.
In ultimii ani, am tot mers la mare in Mamaia. Multi ani am mers in acelasi loc unde era civilizat, dar exagerat de scump totusi. Anul acesta am ales cazari in Mamaia Nord, mai aproape de Navodari de fapt, tocmai pentru a testa si altceva, dar si pentru ca stiam ca totul este relativ nou in zona. Ambele cazari pe care le-am avut au fost mai mult decat decente, proprietarii foarte ok. Apartamentele au fost moderne si, citez, “foarte cool”.
Dar, Doamne, totul este de fapt o oaza in mijloc de santier. Imginati-va: te cazezi intr-un apartament foarte cochet, complexul are parcare si parculet, restaurantul e la parter, de pe balcon vezi marea. Si cand dai sa iesi din complex pe plaja, te trezesti ca ai cazut intr-un santier cu drum neasfaltat, gramezi imense de nisip, o ghena de gunoi si miros imbietor de fosa. Si nu, nu este vina celor care construiesc. Este datoria autoritatilor sa creeze intai infrastuctura si apoi sa autorizeze constructii.
Oare cand vom face si noi lucrurile in ordinea fireasca?
Una peste alta, daca treceti peste incovenientul santierului in plina desfasurare, va spun in privat unde ne-am cazat, pentru ca apartamentele in sine chiar merita aprecierile turistilor.
