Sunt recent intoarsa dintr-o vacanta in tarile calde, mai exact din insulele Maldive. Am ales varianta de calatorie “low-budget”, desi bugetul alocat a fost oricum mai putin mic. Inseamna de fapt ca am ales sa ne cazam pe o insula de localnici, la un hotel “normal” si nu intr-un resort de pe o insula privata unde costurile sunt dintr-un film mult prea scump. Este printre putinele vacante a carei experienta m-a impresionat si m-a schimbat un pic. De ce spun asta? Pentru ca in insulele acestea frumoase exact ca in pozele de pe internet, viata nu e atat de buna pe cat ar trebui.

Sa incepem cu partea frumoasa, insa. Vremea in Maldive este mereu insorita, apa absolut superba si plaja nemaipomenita. Doar cand te uiti la albastrul acela infinit, la apa clara si lina simti cum te linistesti si incepi si tu in  sfarsit sa il cunosti pe renumitul zen. Activitati suficiente gasesti la tot pasul, snorkeling-ul fiind cel de neratat. Desi nu sunt vreo mare inotatoare, am mers cu barca in larg si am reusit sa inot cu o pisica de mare si cu muuuulti pesti colorati si frumosi. Mai poti face plimbari cu caiacul, parasailing, schi nautic si multe alte sporturi nautice despre care nu am habar cu ce se mananca. Exista si foarte multe excursii catre resorturile acelea faimaoase, unde platesti taxa de intrare si poti petrece intreaga zi. Nisipul este alb si fin, palmierii tin umbra exact cum trebuie pe plaja. Ce sa mai, din punct de vedere turistic, in Maldive chiar este raiul pe pamant.

Daca vrei insa sa vezi si realitatea, e suficient doar sa scoti capul 3 secunde din bula ta zen. Si ai sa incepi sa vezi: mizeria de pe insula, saracia in care traiesc oamenii de acolo, lipsa resurselor de orice fel, dar mai ales dorinta unora de a face bani pe seama muncii fara oprire si prost platita a unor oameni care nu au de ales. Localnicii sunt majoritatea musulmani (puteai auzi chemarea la rugaciune de cateva ori pe zi) si respecta toate rigorile impuse de islam. Tot ceea ce exista pe insula se importa, este adus cu barca. Cea mai importanta sursa de venit de pe insula este turismul. Insa hotelurile de pe insula sunt detinute de investitori straini, iar profiturile (destul de mari, banuiesc eu) merg toate catre ei. Salariile pe care platesc localnicilor nu depasesc 200 dolari. Insa, atentie, munca lor inseamna 7 zile din 7, de la 6 dimineata la 11 seara, fara existenta conceptului de asigurare de sanatate sau sociala. Exista si cativa mai curajosi care si-au deschis cate o mica afacere: magazinase de suveniruri, un supermarket sau o taraba cu fructe proaspete. Functiona foarte bine principiul negocierii in aceste mici afaceri, iar cei mai multi turisti il si aplicau. De precizat ca undeva intre 10 si 11 seara insula merge la “culcare”. Se sting inclusiv luminile publice.

Ceea ce mi se pare cel mai important de spus este faptul ca oamenii acestia, in ciudat vietii lor plina de lipsuri (din punctul meu de vedere) erau mereu zambitori si prietenosi.

Ca o concluzie, mergeti intr-o astfel de vacanta “low-budget”. Va veti bucura de mare, soare si activitati distractive si cel mai important, veti invata sa apreciati mai mult ce aveti acasa, in Romania.  Daca cineva e interesat de detaliile logistice, le ofer cu drag.