*Acest text este o incercare de fictiune.
….Intr-o zi, fata noastra de poveste, o fosta eleva eminenta, hotari ca e cazul sa schimbe ceva. Sa se faca si ea om cu responsabilitati. Bietul copil naiv, nici nu stia ce e cu ea.
Prima zi in lumea oamenilor mari fu groaznica. Nimic nu se potrivea, lumea de adulti e cruda. A doua zi cazu din nou. Si mai tare. Dar totusi o duru mai putin. A treia zi deja astepta resemnata durerea.
Dar fata noastra se incapatana, nici macar nu stia de ce, sa ramana in lumea oamenilor mari. Asa ca, dupa zile multe si dureroase, cu lacrimi adesea, lumea oamenilor mari se transforma in acasa. Pe nesimtite, isi gasise un colt al ei de om cu responsbilitati.
……..
Oare cati dintre noi suntem deja oameni mari si nici nu stim?
Cu drag,
Ramona.
