Cam de cand am terminat facultatea, in fiecare zi tot visez si imi imaginez diverse afaceri. Lucruri pe care as putea sa le fac eu, sa le administrez eu. Visul acela cu muncesc mult, dar pentru mine. Am avut tot felul de idei: brutarii, cofetarii, magazine de copii, productie. Tot felul de afaceri micute care sa aiba legatura cu lucrurile care imi plac. De fiecare data insa, am ratat startul. Ba nu am gasit bani, ba nu am gasit timp, ba mi s-a parut prea greu si am renuntat din start.
Niciodata nu am avut suficient curaj cat sa ma si apuc cu adevarat de una dintre toate aceste afaceri. Mintea mea a creat instant o mie de bariere: sunt prea tanara, nu am experienta, nu ma descurc, cum o sa fac eu atatea lucruri. In plus, cam pentru fiecare idee am gasit pe piata o afacere deja existenta, fapt care recunosc ca m-a descurajat de fiecare data. Din pacate, am observat ca multi de varsta mea gandesc la fel. Sunt putini cei care au trecut peste barierele acestea de inceput si au spart gheata. Ii admir pe cei care s-au incapatanat sa se tina de visul lor si ii consider niste mici eroi ai mediului nostru de afaceri.
Pe de alta parte insa, la vise sunt deja experimentata. Stiu exact cum va arata biroul meu. O sa fie alb si luminos. Biroul va fi de fapt o masa mare alba cu un scaun confortabil. Pe birou voi avea laptopul, o poza cu fetele mele si una cu persoana care ma inspira intotdeauna, multe post-it-uri frumos colorate, pixuri si creioane colorate. Nu vor lipsi bineinteles florile proaspete care sa imi faca diminetile mai frumoase, cana mare de cafea. Ah, si un raft in care voi gazdui o colectie de cani de cafea din toata lumea.
La ultima sesiune de vise, mi-am pus chiar si termen limita. Am zis clar ca pana la 30 de ani voi avea neaparat ceva al meu. Si intentionez sa ma tin de cuvant!
Pana atunci insa, ma apuc sa caut biroul perfect!
