Am intrat oficial in perioada (autoproclamata) de Carla, printesa stirba. Acum vreo doua luni, Carla imi arata ca o doare ceva la dintisor. La o privire mai atenta, vad ca de fapt ii rasarea o mandrete de dinte nou, fix in spatele celui de lapte. Wow, zic, ce devreme, ce precoce esti. Am fost la dentist, ne-a linistit sa il lasam in pace pe dinte sa creasca si daca nu reusim si nu reusim sa il “dam jos” acasa pe cel de lapte, sa ne intoarcem pentru extractie. Nu am reusit.

Amintindu-mi despre modul cum se “scoteau” dintii de lapte pe vremea mea (pe sistemul ata si clanta), aveam oarece emotii cu privire la aceasta minunata experienta pe care urma sa o avem.

Am ajuns la dentist, Carla plina de energie, i-a facut si desen doamnei doctor. Ne asezam in cabinet, ea pe scaun, eu pe langa ea. Mai intai au stat de vorba, ce ti-a adus Mosul, cum a fost in vacanta etc. In acest timp, doamna doctor i-a pus Carlei un gem fermecat (un anestezic local cred). Carla povestea in continuare. Avea si ochelari de soare de zana, desenele pe tv-ul din tavan. Ia uite-o pe Plusica, hai sa iti fac si masaj la dintisor aici (acela a fost momentul cand i-a facut injectia cu anestezic, seringa fiind acoperita magic cu un servetel). Ai simtit ceva, Carla, draga mea? Nuuuu, imi place masajul asta. Ok, sa mai facem niste masaj un pic, apoi au continuat asa pana si-a facut treaba tot anestezicul. Dupa 10 minute, a venit ora magiei.

Doamna doctor a rugat-o pe Carla sa spuna Hocus Pocus in gand, apoi l-a impins un pic pe domnul dintisor (cu un clestisor magic, cred), iar dintr-odata dintele a aparut intr-o cutiuta a lui speciala.

Wooooow, ce magie, maaaami!

Si gata, asta a fost povestea cu extragerea. Cand am coborat in receptie, cred totusi ca a inceput sa constientizeze ca lipseste ceva de acolo, caci o luase un pic cu emotii, mai ales ca nu intelegea exact de ce nu ii trece senzatia anesteziei. Dar nimeni nu a plans, nimeni nu s-a speriat, nimeni nu s-a traumatizat. Pana acasa si-a revenit complet. Si din emotii, si din anestezie. Vizita Zanei Maseluta a fost foarte, foarte apreciata a doua zi de dimineata  :).

Hocus, pocus si o zi faina sa aveti!

Cu drag,

Ramona.