Oamenii sunt in continuare uimiti cand afla ca am deja doua fetite si destul de maricele chiar. Iar intrebarea fireasca, de fiecare data, este aceeasi: Si nu ti-a fost greu sa le ai asa de tanara?
Raspunsul este da, mi-a fost greu. Tocmai pentru ca eram tanara si ma speriam repede si din orice si pentru ca nu exista o scoala care sa te invete despre cresterea copilului tau propriu, ci doar despre cresterea copiilor in general. Dar si pentru ca imi doream in continuare sa ies in oras des, sa fiu non stop aranjata si frumos imbracata si tot ce isi mai doresc tinerele de 22 de ani. Ceea ce e usor spre imposibil cand ai un copil mic. Si da, copilele au fost mereu prioritare in fata iesitului in oras. Pentru ca si daca ieseam cand erau mici de tot, ma simteam atat de vinovata ca am iesit si ele probabil ma cauta, incat nici macar nu ma bucuram de iesire. Mi-a mai fost greu si pentru ca la un moment dat eu aveam copil, serviciu, master si casa in acelasi timp. Ziua mergeam la job, serile si noptile invatam si alaptam. Iar in weekend-uri aveam cursuri la scoala.
Bineinteles, fetele au crescut si au devenit mai independente, asa ca usor usor am reinvatat sa ma pun si pe mine in fata uneori. Acum, lucrurile au devenit mai usoare, mai firesti, avem o oarecare rutina si experienta si un fagas pe care mergem.
Uitandu-ma in spate si mai ales uitandu-ma la ele, imi dau seama ca, pentru mine, am ales bine. Greul a trecut, iar greul asta al copiilor mici cred ca il simti indiferent de varsta la care devii mama. Asa ca acum ma bucur pentru mine ca am trecut deja prin acest greu, ca sunt o mama tanara pentru fetitele mele si ca in curand vom merge noi trei, ca fetele, cam peste tot.
