De cand ma stiu, am avut mari probleme cu trezitul de dimineata. In liceu, incepeam orele la 7.30. Chin era putin spus. La facultate, nu ajungeam mai niciodata la primul curs de la 8.
Acum, cam de doua ori pe saptamana ma trezesc de la 6, iar restul zilelor la 7. Cum am reusit?
Foarte simplu:
In primul an de viata al Carlei, noaptea era fragmentata de 5-6 treziri. La ora 8 cel mai tarziu, se trezea de tot.
In al doilea an de viata al Carlei, fragmentarile s-au redus la 2-3 pe noapte. Trezirea tot de la 8 se facea.
In al treilea an de viata, Carla a inceput sa doarma. Eu am fost insarcinata timp de 9 luni. Am pierdut multe nopti numarand umbrele de pe pereti.
In primul an de viata al Medeei, trezirile au fost dese la inceput, reducandu-se apoi la 1 trezire pe noapte. Insa, din prima zi din viata si pana in prezent, Medeea se trezeste intre 6 si 7 dimineata.
Bineinteles ca programul lor a devenit de mult programul meu. Dupa atatea nopti fragmentate, acum cand prind nopti intregi (multumesc, mama!), la ora 7 ma trezesc chiar odihnita.
Asadar, cine vrea sa devina matinal, stie ce are de facut!
