Am invatat ca e bine sa fiu blanda cu mine. Pentru ca viata nu va fi, cu siguranta. Asa ca nu e o solutie sa pun mereu presiune pe mine, sa am mereu pretentia ca ar fi trebuit sa fi facut mai mult, sa fi fost mai mult decat am fost sau sa ma critic la orice pas. E bine sa ma iubesc eu pe mine.
Cele mai multe motive de zambet si bucurie vin din lucrurile non materiale. Suna a cliseu, stiu, dar chiar asa s-a dovedit a fi. Nu o sa fiu ipocrita sa spun ca nu sunt importante si cele materiale, dar parca intotdeauna m-am bucurat mai tare de o conversatie faina si un gest frumos decat de o bluza scumpa.
Sa am grija sa pastrez o relatie buna cu parintii mei. Adevarata reclama aia cu “saraca mama”. Inca nu reusesc sa imi dau seama concret cum Dumnezeu ne-a crescut mama fara bone, ajutoare, masina de spalat sau pampers. E adevarat si faptul ca pana sa am copiii mei nu am inteles prea bine cat de multe a facut mama pentru mine si frate-meu.
Nu mai judec pe nimeni. Oamenii ajung in situatii cu totul suprinzatoare si fac lucruri pe care nici ei nu credeau ca le vor face vreodata.
Toate lucrurile din viata mea s-au intamplat cu un rost: ca sa imi aduca pe cineva, ca sa ma invete ceva sau ca sa imi demonstreze ceva.
Un fond de ten bun, un ruj discret si un zambet fac minuni oriunde te duci. Ah, si te rog si multumesc functioneaza mereu.
Am invatat ca daca mananc cum trebuie si mai petrec si niste timp in aer liber, dupa perioada de reacomodare, incep sa ma simt mult mai vie. Pacat ca nu am invatat inca si cum sa fiu constanta in acest obicei.
Este in regula si chiar recomandat sa mai iau cateodata o pauza. Si sa stau, pur si simplu sa stau.
Si ultimul, dar nu si cel mai putin important, niciodata sa nu spun niciodata! Viata m-a surprins in toate felurile, asa ca m-am convins de asta cu adevarat.
Cu drag,
Ramona.
