De multe ori m-am intrebat daca exista un prea tarziu atunci cand vine vorba de visele tale. Poate ca unele vise chiar depind de sanse care daca nu apar la momentul potrivit, ulterior devine prea tarziu. Si uite asa ramai cu intrebarea nebuna “cum ar fi fost daca?”. Intrebare care te urmareste toata viata, mai ales cand dai de greu. Cred ca fiecare dintre noi are cate un “cum ar fi fost daca” ascuns sub perna.
Exista insa oameni care la un moment dat in viata lor hotarasc sa isi urmeze visul, oricat de nebunesc pare. Asa apar schimbarile bruste de cariera, emigrarile peste noapte, divorturile fulger, fapte uimitoare ale unor oameni de la care nu te astepti.
Oamenii acestia sunt plini de entuziasm, isi doresc cu ardoare un nou inceput, debordeaza de energie. Sunt molipsitori si mie imi place sa fiu in preajma lor. Ei au hotarat ca prea tarziu de fapt nu exista. De dragul lor si pentru ca raman o optimista, sper sa aiba dreptate.