Imi tot circula prin minte articolul acesta, de cateva zile incoace. Eu sunt “din provincie”. Am locuit in Ramnicu Valcea pana la 19 ani cand m-am mutat in cel mai cel oras al tarii, Bucuresti. Asta se intampla in anul de gratie 2008. In tot acest timp, am reusit sa imi dau seama ce imi place si ce nu imi place despre viata la capitala.

Ce imi place:

  • Cel mai tare si cel mai tare, imi place ca gasesti de toate pentru toti. Muzica, filme, piese de teatru, evenimente, haine, machiaje, stiluri si atitudini. Adica diversitate.
  • Accesul la educatie. Nu zic ca in alte orase nu gasesti gradinite si cursuri pentru copii, dar eu cred ca in Bucuresti este cea mai mare oferta de unde poti alege ce crezi tu ca i se potriveste copilului. Incepand de la sistemele Waldorf, Montessori pana la cele cu predare in limbi straine.
  • Pediatri buni. E foarte important din punctul meu de vedere sa ai un pediatru in care sa ai incredere. Din fericire, in Bucuresti gasesti medici pe mana carora poti merge. Da, chiar daca sistemul nostru sanitar e la pamant.
  • Orasul acesta nu doarme niciodata. Ai chef de pizza la 4 dimineata? Doar un telefon trebuie sa dai. Te-ai gandit ca in seara asta vrei sa dansezi salsa? Undeva, intr-un pub sigur sigur exista un eveniment de salsa. Vrei sa iti creezi tu o vaza din ceramica cu picaturi de curcubeu? Un atelier de asa ceva se tine probabil duminica aceasta.
  • Atmosfera din timpul verii. Da, te topesti de cald, dar este asa o atmosfera de vacanta care nu are cum sa nu iti placa.
  • Concertele. Sunt muuulte si peste tot.
  • Cele mai noi chestii se incearca intai in Bucuresti, de multe ori. Tehnologii, concepte, afaceri, idei si asa mai departe.
  • Accesul la joburi. Chiar cred ca daca ai cu adevarat nevoie de un job, in Bucuresti este imposbil sa nu gasesti totusi ceva care sa iti asigure un venit minim. Si mai cred si ca este locul unde iti poti gasi pana la urma si “the dream job”.
  • Diversitatea oamenilor. Stiu o zona in Herastrau unde la locul de joaca poti auzi si 5 limbi diferite in acelasi timp. Iar asta e un mediu fantastic daca vrei sa cresti copii cu mintea deschisa, dar si sa o descui pe cea proprie.

Ce nu imi place:

  • Traficul si aglomeratia. De fapt, nu stiu daca traficul in sine, cat faptul ca ne purtam necivilizat in trafic si in general in locurile aglomerate. Iar transportul in comun, cu exceptia metroului, este de foarte multe ori insalabru si te face sa iti doresti sa il eviti de fiecare data.
  • Agresivitatea oamenilor. La Valcea, lumea se gandea de doua ori inainte sa arunce cu vorbele sau sa faca rau cuiva. Aici, lumea se gandeste, daca se gandeste, dupa ce  a aruncat cu vorbele. Nu mai departe de ieri, un baiat a tinut neaparat sa coboare din masina lui ca sa vina la geamul meu in timp ce asteptam la semafor si sa imi transmita, pe un ton agresiv, ca poate ar trebui sa mai invat sa conduc.
  • Competitia. Suntem multe suflete aici si ne batem pe aceleasi resurse. Asa, ca de multe ori, am vazut lupte acerbe intre oameni  care nu aveau nicio legatura cu fair play-ul.
  • Faptul ca trebuie  sa ii explic copilei mele care a invatat literele deja diverse cuvinte pe care nu as fi vrut sa fiu nevoita sa i le explic de acum. Asta pentru ca sunt scrise in prea multe locuri unde nu aveau ce sa caute.
  • Mizeria. Nu pe marile bulevarde, dar daca mergi doua stradute mai incolo, trebuie sa fii tare atent pe unde mergi.

Una peste alta, sunt pe plus. Cu traficul m-am resemnat, oamenii agresivi nu ii mai pun la suflet, in competitii incerc sa nu intru, explicatii gasesc din alea cat mai haioase, iar mizeria o ocolesc. De lucrurile care imi plac doar ma bucur ca exista si ca am si eu acces la ele :).

 

Cu drag,

Ramona.