Daca tot e penultima zi de 2015, m-am gandit sa fac si eu (ca mai toata lumea, de altfel) un rezumat al acestui an si sa pun pe hartie rezolutiile mele pentru 2016 (poate asa ma tin de ele!).
Sa incepem cu rezumatul 2015. 2015 a fost pentru mine anul cel mai plin de contraste, de caderi si de ridicari, de suferinta dar si de momente de bucurii.
Anul acesta, am bifat 8 internari cu cele mici si habar nu am cate raceli, enterocolite, otite si nopti nedormite. Mama, nu ai idee cat iti sunt de recunoscatoare ca existi! Fetele mele au crescut insa, au devenit mai puternice si mai sigure pe ele. Sunt doi copii superbi, pe care ii iubesc enorm. Si de care sunt foarte mandra. Si care imi testeaza nervii des. Nu-i nimic, rabdarea mea va ajunge la cote inimaginabile in curand. Imi doresc pentru ele sa devina femei sigure pe ele, desteapte si frumoase. Spre finalul anului, cu putin ajutor ce-i drept, am ajuns sa constientizez (nu doar sa gandesc cand si cand) ca sunt o mama buna, ca sunt mereu alaturi de ele si ca eu sunt cea mai buna mama pentru copiii mei. Ele sunt minunate asa cum sunt, iar crizele de moment nu le definesc, sunt doar momente care trec.
Anul acesta, am suferit ca in niciun an si am avut parte de prima mea cadere in care nu am mai simtit nimic. Nici macar senzatia de foame, decat durerea de stomac cand incercam sa inghit ceva. Am invatat ca oamenii nu sunt mereu ceea ce par, ca eu insami nu sunt asa cum credeam si ca nicidecum nu eram pregatita pentru tot ceea ce s-a intamplat. M-am maturizat cu vreo cativa ani buni.
Anul acesta, mi-am deschis propria mea afacere. In care mi-am pus tot sufletul si tot ce am stiut eu si care mi-a aratat ce inseamna sa muncesti cu drag. In care mi-am pus multe sperante, dar pe care am lasat-o singura in ultima luna pentru ca nu s-a ridicat la inaltimea asteptarilor mele. Si pentru asta m-am dezamagit putin pe mine.
Anul acesta, s-au intamplat tragedii in jurul meu. Care m-au marcat si m-au speriat. Si mi-am strans copilele tare in brate, sa le simt calde si langa mine.
Anul acesta, mai spre sfarsit, am inceput sa devin constienta de mine si de toate problemele mele. Si am inceput sa caut ajutor. Incep usor usor sa ma cunosc, sa aflu cine sunt si ce imi place. Nu am avut niciodata timp/impulsul sa fac asta. Probabil ca asa se intampla cand iti incepi viata de “om mare” cand esti inca un copil de fapt.
2016.
Anul viitor vreau sa fie un pic mai mult despre mine. Vreau sa invat sa am grija de mine, sa imi acord timp, sa devin si eu o prioritate fara sa ma simt vinovata pentru asta. Sa inteleg si sa accept ca eu nu pot determina reactiile altora, ca eu sunt responsabila doar pentru faptele si sentimentele mele. Sa accept ca sunt un om bun si sa nu mai caut motive de invinovatire. Sa devin mai puternica si mai sigura pe mine. Poate ca asa imi voi gasi in sfarsit echilibrul acela mult ravnit.
Anul viitor, vreau sa fie despre creativitate pusa in practica. Vreau sa fie despre citit, despre largit orizonturi si deschis mintea. Vreau sa fie despre imbratisari cu oameni de inaltime mica si despre descoperiri minunate. Anul viitor, vreau sa invat sa ma bucur din nou!
Cu drag,
Ramona
